In plina primavara, intr-o zi cand cerul este senin, iar soarele straluceste pe cer, eu stau in campul muncii, cu o carte in brate. Cartea o am de multi ani, dar abia acum i-a venit randul. Si i-a venit randul pentru ca, in ultimele doua luni de zile, tura de tura, o alta carte mi-a trezit interesul pentru citit. Cartea asta, "Poeme pe o piele de peste", scrisa de profesorul Razvan Macovei, care mi-a fost diriginte si profesor de engleza timp de 2 ani, se face vinovata de cea mai tare senzatie pe care am trait-o vreodata. Era un sfarsit de ianuarie si, cativa elevi doreau sa fie alaturi de dirigintele lor la lansarea primei sale carti. Cu ocazie lansarii, surpriza pentru noi, cei care am asistat, a fost un cadou muzical, oferit prin intermediul unui pian. Cadrul, adunand toate piesele componente arata cam asa, un pusti de 17 ani, cascand ochii pe fereastra prin care se vedeau fulgi mari si desi cazand din cer si un pian din care se auzea o melodie superba. Nu cred ca vreodata in viata asta voi mai avea parte de senzatia traita atunci. Nu cred ca voi mai auzi muzica acelor fulgi de nea cazand din cer asa am cum auzit-o atunci. Si nu cred ca voi mai fi in viata asta la fel de indragostita cum eram atunci.